De cand ma stiu mi se cere mai mult. Mai bine. Mai durabil. Mai complet. Mai complex. Se pare ca sta in natura umana sa ceri, sa vrei, sa tanjesti (pana la urma asta e tot ce-ti ramane) dupa mai mult. Nu exista punct de oprire in calatoria umana, in aceasta cursa continua inceputa candva demult.
A fost odata un om caruia i s-a cerut mai putin. Se pare ca nici la asta nu suntem buni. Pe langa faptul ca nu suntem capabili sa ne vedem limita superioara, suntem indeajuns de egoisti si de nebuni ca sa nu ne-o recunoastem nici pe cea inferioara. Adam avea totul pe pamant, inclusiv posibilitatea de a cunoaste totul, in partasie cu Dumnezeu. Totusi, cand prevederea restrictiva a aparut, lui Adam (primului Adam, si o data cu el si noua) i s-a parut mai interesant sa forteze limita (oare nu asta ni se baga in cap si noua zi de zi?)si sa treaca dincolo de obiectul poruncii.
Am vazut tot ce se poate vedea pe Pamant (si daca asta nu s-a intamplat inca, in cativa ani o sa se intample in mod sigur), am fost pe Luna, pe Marte, incercam sa gasim capatul Universului si sa ne dam seama daca mai exista unul, sau altele paralele. Incercam sa mergem dincolo de moarte, sau de lumea fizica, folosindu-ne de paranormal pentru a ne potoli setea de depasire a limitelor. Se pare ca ne place orice nu e uman, orice nu poate fi cuprins de trup si minte.
In toate astea exista si o parte buna ;)
Partea buna e cauzata de existenta lui Dumnezeu. El nu poate fi cuprins, El depaseste orice intelegere umana, El trece dincolo de limita superioara, si este sub limita inferioara. Dumnezeu imbraca totul, Dumnezeu e mediul nostru inconjurator (aceasta nu e teologie panteista, va asigur). Pe Dumnezeu il poti vedea in toate, si culmea, Dumnezeu locuieste in inimile celor ce-L iubesc. Nu e indeajuns sa-L cauti, multi l-au gasit. Trebuie sa-L iubesti.
Dumnezeu e atat de mare incat nu-L putem cuprinde cu mintea noastra, nici macar cupland laolalta toata inteligenta artificiala existenta in lume. Si Dumnezeu e atat de mic incat incape in "inima" omului, intr-o minte putin mai mare decat a gainii ... De asta spun ca El e sub limita inferioara.
Singurul mod de a-ti depasi limitele, singurul lucru cu adevarat extrem, cel care le cuprinde pe toate celelalte, e limitarea noastra in Dumnezeu.
O parte din casa Lui Dumnezeu esti tu. Acasa al Lui Dumnezeu, atunci cand e in "voiaj" pe Pamant, esti TU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu