miercuri, 24 octombrie 2007

Barbosule, da-te jos!

In caz ca nu intelegi titlul, Barbosul = Babacul = Cel de Sus = Dumnezeu. Cam asta e imaginea pe care lumea de astazi o are asupra divinitatii ... da, am scris bine divinitatii cu "d" mic. Asa vor oamenii sa fie. Un d_umnezeu atat de "dupa chipul si asemanarea NOASTRA" incat e uman de-a dreptul.

Cand am vazut recentele bascalii la adresa Lui pe la tv am zis ca e o boala a americanilor, ceva ce o sa le treaca dupa inca un 11 septembrie, sau ceva asemanator. Ei bine, se pare ca nu numai americanii sufera de asta, si se pare ca nici nu va trece vreodata. Spiritul asta de bascalie e specific tuturor acelora care vor sa se guverneze singuri, care, avand sau nu un sef aici pe pamant, mai mult ca sigur ca nu vor sa aiba unul/ inca unul sus in cer.

M-am intalnit astazi pe strada cu un vechi prieten din liceu. Din vorba in vorba, intrebandu-l de lucrurile care s-au intamplat in viata lui imi spune despre decesul bunicii lui, survenit se pare din senin, cum e vorba ... pe neasteptate. Stia ca si eu am trecut vara asta prin ceva asemanator si imi pune intrebarea: De ce? raspunsul meu: Stie Dumnezeu de ce s-a intamplat asa ...

Mare greseala!

Dumnezeu e, de fapt, unul cu care te poti lua la cearta, si daca il bagi cumva la inaintare risti sa-l expui unei batai bune de tot din partea semenilor tai. Si cred ca s-ar aduna multi care si-ar dori sa-I traga una buna. Imi povesteste prietenul meu despre un anumit domn care, la primirea vestii decesului sotiei sale a ingenuncheat strigand catre cer: Barbosule, da-te jos! Nu voi adauga aici si celelalte cuvinte folosite, cred ca oricum ati inteles atitudinea lui.

Ce sa mai zici? Pentru unii e amuzant. Mie mi s-a parut amuzanta cantitatea de prostie prezenta in omul amintit mai sus. Si am ras ... dar am facut legatura cu filmele, cu benzile desenate, cu filmele animate, cu filosofia di liceu, cu orele de biologie, cu mentalitatea urbana, cu liturghiile ... da, chiar si cu liturghiile. Mergeti la una si o sa intelegeti voi singuri de ce. E grav, oameni buni!

Problema tuturor acestor oameni sau sisteme e ca Barbosul vede TOT ...
Pentru ei am un sfat: Psalmul 2, versetul 11. Pentru ceilalti am alt sfat: fiti atenti sa nu uitati niciodata Psalmul 2, versetul 11.

joi, 18 octombrie 2007

Intotdeauna e cineva in spate

Si daca nu-l vezi pe acel cineva, sa sti ca tu l-ai ales sa fie acolo. Macar de asta sa fi constient. E cel care sta in spatele tuturor actiunilor tale, e cel care iti inspira gandurile si care te face sa si visezi cateodata.

Inca nu stii cine e?

Pai e destul de simplu. Iti amintesti versetul care spune ca Dumnezeu se uita la inima omului si nu la ceea ce izbeste ochiul? Sa stii ca vorbele astea nu se refera deloc la imbracaminte, la tatuaje sau cercei, nici la maniere sau la relatiile pe care le ai. E vorba de motivatii!

E vorba de o directie pe care o ai in viata, directie pe care o alegi impreuna cu cel din spatele tau sau directie care e aleasa de el pentru tine. Nici nu te mai intreb ce ai prefera; sa alegi tu sau sa aleaga altcineva pentru tine ... si mai e un lucru pe care nu vreau sa te mai intreb, si acela e daca esti cumva constient de alegerile pe care le faci.

Inima ta ... viata ta ... destinul tau ... cine e in spate? Niciodata nu vei putea spune ca ai facut cum ai vrut tu. Exista vointe in lumea asta care sunt mult mai puternice decat orice lucru, vointe care determina destinul intregii omeniri. Si daca esti om, si tu cazi sub incidenta lor. Si daca vrei sa fi cu adevarat om vei alege sa fi unde trebuie.

Nici nu vreau sa te mai intreb daca nu cumva ti-e frica sa te uiti in spate, sa-l privesti in ochi pe acela care iti sufla in ureche TOT. Adevarul e ca, ne place sau nu, suntem niste papusi dirijate. Sau care pot fi dirijate, asta e minimul pe care orice om trebuie sa-l accepte.

Uita-te in spate! Intotdeauna e cineva in spate ...