joi, 20 decembrie 2007

Ling Ceapuc

Guvernul Romaniei a aprobat formarea unei echipe guvernamentale mixte cu Japonia pentru lupta anticoruptie. Acestia se pare ca vor fi viitorii titulari: 1. Nimika Nuymoka 2. Yaspaga Shidute 3. Wreypostu Daybanu 4. Undeypliku Katesparg 5. Skimbaley Inparay 6. Winoakuma Kosuma 7. Furatzara Kutotu 8. Bagabany Labayatu 9. Totkumita Madeskurk 10. Nufurytu Furyo 11. Latrukasa Wikushpaga

miercuri, 19 decembrie 2007

Craciunul perfect


Fiecare vrea sa se simta bine de sarbatori. Pregatirile incep cu cel putin o luna de zile inainte de ele. Inca de la mijlocul lui noiembrie suntem asaltati de reclame si promotii cu ocazia sarbatorilor de iarna. Tot ce se intampla prevesteste evenimente speciale pentru care se merita sa cheltuiesti bani si timp. Vrei sa-ti faci familia fericita, vrei sa te simti bine cu prietenii, vrei sa pleci in vacanta si sa ai parte de zapada. Vrei ca acolo unde vei fi sa te astepte un brad mare de Craciun, frumos impodobit si plin de cadouri. Cam asta e Craciunul perfect.
Inclin sa cred ca am inteles gresit lucrurile. Ma refer la noi, la toti. Cred ca am pierdut chiar esenta sarbatorii. Mai intai i-am schimbat numele. Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului era prea lung, sau ni se pare desuet, fraza parca nu e scoasa din era in care traim. Asa ca i-am spus Craciun. Prea putin conteaza asta, am spune, dar in momentul in care incep sa se produca mutatii in chiar inima sarbatorii eu zic ca se merita, totusi, sa-i spunem pe nume.
Sarbatoarea nu e pentru noi. Nu e nici pentru alti oameni, oricat ne-ar placea sa spunem ca de Craciun trebuie sa fim mai buni, mai sensibili la nevoile semenilor nostri. Craciunul e pentru Isus. E sarbatoarea nasterii Lui, e ziua Lui de nastere daca vreti s-o luam asa. Noi avem petrecerea si o tinem fara Sarbatorit. Pregatim mancaruri speciale, ne burdusim frigiderele si camarile, cumparam cadourile si asteptam sa vina ajunul. Ai spune ca Il asteptam pe Isus ca sa-I oferim Lui totul. Din pacate, din ce am vazut la mine si in jurul meu in anii trecuti, nu facem asta. Suntem egoisti, materialisti si ignoranti.
Isus nu e prezent in mod fizic in mijlocul nostru. Poate asta e si cauza pentru care uitam asa de usor de El. Dar Isus se personifica in oamenii care ne inconjoara. Amintiti-va de pasajul din Matei 25:31-46. Daca inchinam sarbatoarea Lui Isus in mod sigur nu vom uita de oamenii de langa noi. Insa ordinea prioritatilor trebuie sa fie asta. Altruismul si dragostea fata de semenii nostri trebuie sa plece din dragostea fata de Dumnezeu. Numai asa putem sa facem gesturi de caritate si dragoste in chip dezinteresat. Altfel ne vom trezi ca organizam campanii de caritate, teletonuri sau alte feluri de strangeri pentru cei nevoiasi din dorinta de a fi vazuti si vorbiti de bine.
Ar putea spune cineva ca vei gasi in fiecare zi oameni nevoiasi. Asa si este, gresim daca nu bagam in seama nevoile lor tot timpul anului ca apoi sa ne impacam constiinta de Craciun. Ar trebui sa fim alaturi de ei in fiecare zi. Dar pe langa asta, de sarbatori nevoile se simt mai tare, mai puternic. Cand cineva e in spital de Craciun nu-si doreste altceva decat sa aiba sanatate si familia sau prietenii aproape. Nevoia de dragoste, atentie si compasiune creste in perioada sarbatorilor. Dar daca nu are prieteni, daca nu are nici macar familie?
Caritate si Dragoste. Asta am primit noi in dar la nasterea lui Isus. Un Cadou minunat facut din dragoste de catre Insusi Dumnezeu. Compasiune, iertare, a doua sansa pentru omenire. Craciunul perfect inseamna sa-L sarbatoresti pe Isus. Caritate si dragoste. Inseamna sa te apleci, sa intinzi mana, sa te rogi, sa-ti ceri iertare, sa oferi iertare, sa pregatesti mancare pentru un nevoias, sa duci vestea si exemplul mai departe. Sa recunosti ca si tu ai parte de har si sa-l oferi mai departe.
Pentru ca iubirea si credinta se dovedesc prin fapte.

sâmbătă, 15 decembrie 2007

Unde am uitat revolutia?


Parte din micuta galerie a demnitatii poporului roman, revolutia de la Timisoara din 16-18 decembrie 1989 sta acum si se intreaba: "Ce folos ... ?"
Pentru ce au murit femei, batrani, copii, barbati, pentru ce au ramas unii singuri sau mai singuri decat erau, pentru ce traiesc altii acum handicapati sau paralitici, pentru ce au innebunit atatia altii ?
Pentru economie de piata?
Pentru democratie?
Pentru proprietate privata?
Pentru televiziune prin satelit, cuptor cu microunde sau masini puternice?
Pentru libertate de exprimare?
Pentru dreptul de a calatori in lume?
Pentru libertate religioasa?
Pentru egalitate sociala?

Tragedia este ca vedem doar atat ... suntem un fel de roboti cu autocontrolul limitat la atat. Nu indraznim sa ridicam privirea din mocirla materialismului, nu privim catre ceea ce ar fi trebuit cu adevarat sa luam din revolutie.
Ce au facut crestinii cu revolutia? In loc sa o mute din Piata Operei in biserici si s-o creasca acolo, au luat-o acasa fiecare si au pus-o pe televizorul din sufragerie, inlocuind vesnicul bibelou in forma de peste cu unul nou, ce-i drept cam amorf si misterios, care pastreaza inca o mare parte din neimplinirile spirituale ale poporului lui Dumnezeu.
Comemoram revolutia, si bine facem, fiindca am omorat-o in clipa in care i-am dat numele de eveniment istoric. Am ramas cu niste forme fara a stii la ce folosesc exact.
Ce folos sa ai economie de piata, daca te straduiesti sa elimini orice concurenta?
Ce folos sa ai democratie, daca reprezentantii poporului se folosesc de ea pentru a instaura oligarhia?
Ce folos sa ai proprietate privata, daca nu ai somn pana nu pui mana si pe avutul vecinului?
Ce folos sa ai tehnologie, daca o folosesti pentru dezinformare si manipulare?
Ce folos sa ai libertate de exprimare, daca vorbele tale sunt goale si fara sens?
Ce folos sa poti calatori in lume, daca oriunde ai merge esti un strain?
Ce folos sa ai libertate religioasa, daca ramai doar cu religia?
Ce folos sa ai egalitate sociala, daca afisezi asta doar cand vine Comisia Europeana cu Raportul de Tara sub brat?

Cum putem schimba toate astea? Cum putem face ca revolutia sa-si gaseasca in sfarsit scopul?

P.S. Un articol mai vechi, republicat

vineri, 7 decembrie 2007