Dumnezeu este frumos

Tweet

Poate ca suna deplasat, poate ca nu suna romaneste, dar eu cred ca e adevarat.
Veti spune ca Dumnezeu nu are trup, este duh, deci nu are infatisare. Si aveti perfecta dreptate. Vreau, insa, sa va demonstrez ca afirmatia "adevarata frumusete sta in interior" se aplica in primul rand lui Dumnezeu. De fapt, el este Cel care a spus-o prima oara, cu referire la persoana Lui.

... Ciudat e lucrul ca nu pot scrie ceva frumos tocmai acum cand vorbesc de frumusetea suprema. Se pare ca ale mele cuvinte palesc acum in fata gandurilor pentru care nu gasesc echivalent in limbajul pe care l-am invatat in 22 de ani de vietuire printre oameni asemanatori mie ...

Am sufletul incarcat. Sunt atatea lucruri despre care as putea sa scriu, dar sunt dator cu ceva pentru Domnul meu. I-am promis Lui spatiul blogului meu de luna asta, si o sa I-L acord. Mai ales ca mi-a aratat ceva nou despre El saptamana asta.

Dumnezeu e Frumos. Dumnezeu e Dragoste, Iertare, Jertfire, Adevar, Statornicie, Credinciosie, Neuitare, Compasiune, Bunatate, Impaciuire. Dumnezeu e Frumos. etc. Dumnezeu e Frumos. etc. Dumnezeu e Frumos [...] etc. Dumnezeu e Frumos.

Dumnezeu are un caracter desavarsit. De fapt, Dumnezeu are Caracter. Nu l-am vazut niciodata pe Dumnezeu cu ochii mei de carne, nici nu as putea sa fac asta vreodata si sa-mi continui viata. Nu cred ca voi ajunge vreodata nivelul lui Moise ... cel putin nu am asteptari nerealiste ;) De multe ori, insa, am vazut Caracterul manifestandu-se in viata mea. In zilele cele mai negre, Caracterul, sau o bucatica din El, mi-a pus in creionul mintii culori deschise. In zilele insorite mi-a pus in mana sufletului un aparat digital cu infinit de multi megapixeli ca sa pot imortaliza momentul si sa scriu, ulterior, cu cea mai mare acuratete un Psalm.

Ma opresc, nu vreau sa Il patez cumva, sau sa-I las parti nezugravite din lipsa de spatiu ... Dar ma opresc sa-L admir ...

Dumnezeu e Frumos.

depasirea limitelor ... oare !?

Tweet

De cand ma stiu mi se cere mai mult. Mai bine. Mai durabil. Mai complet. Mai complex. Se pare ca sta in natura umana sa ceri, sa vrei, sa tanjesti (pana la urma asta e tot ce-ti ramane) dupa mai mult. Nu exista punct de oprire in calatoria umana, in aceasta cursa continua inceputa candva demult.

A fost odata un om caruia i s-a cerut mai putin. Se pare ca nici la asta nu suntem buni. Pe langa faptul ca nu suntem capabili sa ne vedem limita superioara, suntem indeajuns de egoisti si de nebuni ca sa nu ne-o recunoastem nici pe cea inferioara. Adam avea totul pe pamant, inclusiv posibilitatea de a cunoaste totul, in partasie cu Dumnezeu. Totusi, cand prevederea restrictiva a aparut, lui Adam (primului Adam, si o data cu el si noua) i s-a parut mai interesant sa forteze limita (oare nu asta ni se baga in cap si noua zi de zi?)si sa treaca dincolo de obiectul poruncii.

Am vazut tot ce se poate vedea pe Pamant (si daca asta nu s-a intamplat inca, in cativa ani o sa se intample in mod sigur), am fost pe Luna, pe Marte, incercam sa gasim capatul Universului si sa ne dam seama daca mai exista unul, sau altele paralele. Incercam sa mergem dincolo de moarte, sau de lumea fizica, folosindu-ne de paranormal pentru a ne potoli setea de depasire a limitelor. Se pare ca ne place orice nu e uman, orice nu poate fi cuprins de trup si minte.

In toate astea exista si o parte buna ;)

Partea buna e cauzata de existenta lui Dumnezeu. El nu poate fi cuprins, El depaseste orice intelegere umana, El trece dincolo de limita superioara, si este sub limita inferioara. Dumnezeu imbraca totul, Dumnezeu e mediul nostru inconjurator (aceasta nu e teologie panteista, va asigur). Pe Dumnezeu il poti vedea in toate, si culmea, Dumnezeu locuieste in inimile celor ce-L iubesc. Nu e indeajuns sa-L cauti, multi l-au gasit. Trebuie sa-L iubesti.

Dumnezeu e atat de mare incat nu-L putem cuprinde cu mintea noastra, nici macar cupland laolalta toata inteligenta artificiala existenta in lume. Si Dumnezeu e atat de mic incat incape in "inima" omului, intr-o minte putin mai mare decat a gainii ... De asta spun ca El e sub limita inferioara.

Singurul mod de a-ti depasi limitele, singurul lucru cu adevarat extrem, cel care le cuprinde pe toate celelalte, e limitarea noastra in Dumnezeu.

O parte din casa Lui Dumnezeu esti tu. Acasa al Lui Dumnezeu, atunci cand e in "voiaj" pe Pamant, esti TU.

acasa al lui Dumnezeu ...

Tweet

e lumea Lui! e timpul Lui! e totul Lui!
dar unde e acasa al Lui?
timpul cat a mai ramas din luna mai o sa fie al Lui si pe blogul asta. as vrea sa ma ajutati la asta daca puteti :)
o sa incep o serie de intrebari privitoare la Dumnezeu ... interesant, ha? ;)

despre acasa

Tweet

unde te simti acasa?
la parinti? langa sot, sotie? impreuna cu cei mai buni prieteni?
se zice ca "acasa e unde ti-e inima". eu vreau sa merg putin mai in spate si sa zic ca acasa e unde ti-e gandul. acolo unde ti-e gandul iti e si inima. acolo unde ti-e liniste, acolo unde ti-e bine si unde te simti in largul tau, acolo unde esti inteles si incurajat, acolo unde iti vin idei, acolo unde te ascunzi, acolo unde esti in siguranta, acolo unde esti mustrat si nimeni nu afla, acolo unde cresti, acolo unde plangi, acolo unde te odihnesti, acolo unde impartasesti, acolo unde esti nebun, acolo unde gresesti cel mai mult ... acasa
haideti in casa mea