vineri, 21 septembrie 2007

plec



Dar oricum eram plecat de acasa, asa ca nu se poate argumenta cum ca lipsa mi-ar fi fost simtita.
Ne vedem luni, cel mai probabil.
Salutare!
P.S. Nu stiu daca o sa am chef sa va povestesc cum a fost, dar o sa va spun ce asteptari am cand plec in locuri noi

joi, 6 septembrie 2007

S-a rupt fratia!

Fratia anotimpurilor, cum care?!

Chestia e ca nu se mai suporta unele pe altele. Toata lumea stie ca se barfeau. Puteai vedea invidia din ochii lor atunci cand cineva era intrebat care e anotimpul lui preferat. N-ati observat cum vara era mai vara ca de obicei, iarna mai iarna si tot asa? Depinde in ce perioada a anului era pusa interogatia cu pricina ... ce sa mai raspunzi cand vezi asa ceva? Nu poti zice "toate sunt frumoase in felul lor" ca le jignesti. Ele sunt asa diferite, asa de particular constrite incat trebuie neaparat sa ai un preferat. Si daca nu ai, uite ce se intampla! S-a pornit parada modei intre ele, se imping pe podium, se baga unul in fata celuilalt ... Acum parca toate stau in fata la poza, desi incape numai unul acolo ... Ma rog, se descurca ele cumva, numai ca obiectivele fotografilor nu le pot prinde pe toate. Si iar se isca galceava.

N-ati vazut? N-ati auzit? Sa nu-mi spuneti ca va simtiti in siguranta cand iesiti pe strada, ca sunteti ok si ca totul vi se pare armonios ca nu va cred. Sunt sigur ca va e frica, nu mai sunteti siguri de nimic si va lipseste linistea.

Stiti de ce?

Pentru ca nu mai stiti cu ce sa va imbracati! E simplu, ati fost intorsi pe dos de schimbarea asta brusca a vremii. A venit toamna deodata, in toata splendoarea ei de noiembrie peste noi si ne-a dat peste cap ritmul. Nu va convine ca nu mai puteti prevede chestiile astea, asa-i? E uimitor, e fascinant de-a dreptul.

In sfarsit anotimpurile si-au dat arama pe fata. Acum se poate vedea invidia care a fost intre ele de la inceput si pana acum. Nu mai au rabdare unul cu altul, se imping si se trag de par. Se instaleaza din prima cu toate catrafusele, cu toate instrumentele lor de magie peste noi. Azi e soare si cald, maine ploua si e mai frig cu 15 grade.

Sa vedeti numai cand o sa vina iarna!!! Va avertizez sa nu plecati niciunde fara haine groase si sosete de lana in bagaj. S-ar putea sa va treziti dimineata ca nu puteti iesi din casa de atata zapada!

Cata nesimtire! Cat tupeu pe ele ... sa dea buzna asa in viata omului ... macar daca faceau faza asta pe ici colea; dar nu! bineinteles ca nu! doar ele sunt stapane, dame de clasa care vin pe neanuntate (ca doar toata lumea trebuie sa se bucure de venirea lor, doar ne fac un asa mare bine ca vin si stau cam 3 luni fiecare pe capul nostru ... vorba vine 3 luni!), cu vreo 10 cufere pline cu surprize pentru noi, copilasii dragalasi care le asteptam cum ne asteptam odata rudele venite din departare.

Eh, ce sa le mai zici? Tre' sa le lasam in plata lor. Ne-om descurca noi cumva. Cand copiii fac mofturi e mai bine sa nu-i bagi in seama.

Fiti cuminti!

marți, 4 septembrie 2007

Suntem cu totii prea ocupati.


Una dintre primele reguli ale scrisului spune ca nu se pune punct dupa un titlu. Dar se pune dupa o idee ... Completeaza pentru tine. E greu, e foarte greu. De fapt, poate nu e greu daca faci asta partial. Si mie mi-a venit un gand despre anumite situatii din care m-am retras facandu-ma prea ocupat pentru a ma indeparta. Ceea ce e cu adevarat greu e sa stai cu tine si sa contabilizezi TOT. Ai putea sa faci asta?
Cate idei bune ai avut astazi? Cate planuri ti-ai facut ca sa imbunatatesti viata familiei tale? Cate rugaciuni altruiste ai inaltat astazi? Cate bucurii ale altora ai impartasit sincer? Cate minciuni, barfe, calomnii ai distrus astazi luand atitudine?
Sigur ca ma vei intreba si tu la randul tau: "Dar tu?". Ai dreptate ... nici eu. E greu sa nu fi superficial, sa incadrezi tot ceea ce faci intr-un plan mai mare. Egoismul iti stramteaza campul vizual.
Ai dreptate ... nici eu. N-am nici o scuza in dreptul meu. Dar asta nu iti da dreptul sa treci pe langa intrebarile astea fara sa le bagi in seama.

N-ai nici o scuza!