În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).
Astazi lipseste talcuirea preotului Teofil Paraian, asa ca o sa incerc sa intru putin in textul din Matei 26:6-13.
Evenimentele au loc cu doua zile inaintea patimilor si mortii lui Isus Cristos. In versetul 2 din acelasi capitol Cristos insusi le aminteste ucenicilor de iminenta mortii Sale fixand-o in timp peste exact doua zile. Pentru noi, credinciosii, se desprind doua tipuri de reactii la asemenea declaratii. Pe de-o parte gasim un fel de atentie ignoranta, daca se poate spune asa, din partea ucenicilor, iar pe de alta parte o atentie implicanta din partea unei femei care il urma si ea pe Isus.
De ce spun ca ucenicii au dat dovada de o atentie ignoranta? Ma regasesc asa de bine in felul asta de a fi ... mi se pare ca traim ca si crestini in felul asta, din pacate. Sper sa nu fim prea multi asa, totusi. Daca stam sa ne gandim putin, noi suntem oamenii care cunoastem pe de rost cam tot ce vrea Dumnezeu de la lumea asta, planul Lui de mantuire, felul Lui de lucru. Intelegem intarzierile Lui, stim ca trebuie sa avem rabdare, sa ne dovedim credinta si dragostea prin fapte, sa ne pregatim pentru finalul vietii aici pe pamant. Suntem atenti pana aici. Dar alegem sa ignoram toate astea cumva. Nu stiu de ce. Poate ca pana la urma nu ne prea pasa, poate ca ne-am saturat sa facem atatea, ca doar avem si noi vietile noastre si atatea lucruri de care trebuie sa ne ingrijim in fiecare zi. Ca, pana la urma, Matei 6:33 e frumos dar cine poate sa il urmeze? Sa fim seriosi ... Mi-e putin frica sa nu fiu inteles gresit. Eu nu spun ca in mod deliberat alegem sa-L ignoram pe Dumnezeu, doar ca in viata de zi cu zi subconstientul nostru decide ca avem lucruri mai bune de facut decat sa asteptam sa se implineasca Cuvantul. Cam asta e ignoranta care cred ca ne caracterizeaza. La nivel ideologic ne identificam cu Cristos. Dar cam atat, la nivel practic ne identificam cu ... noi. La fel e si cu ucenicii din text. Ia uitati-va numai la argumentele lor ...
Partea a doua, cea cu atentia implicanta cred ca e simplu de inteles de acum. E ceea ce poate fi mai dezirabil pentru un crestin: sa-L auda pe Dumnezeu vorbind despre ce are de gand sa faca si sa se puna la dispozitia Lui fara sa astepte o alta invitatie. E disponibilitatea totala, moment de moment, combinata cu atentia maxima la detalii. Femeia din povestire a cautat momentul perfect, dovedind in fata crestinilor si a fariseilor ca Isus este vrednic de crezut.
Intre credincios si persoana in care isi pune acest om increderea trebuie sa existe simbioza. Atentia credinciosului trebuie sa fie implicanta, trebuie sa-l ridice pe om din fotoliu si sa il duca in locurile in care poate face cu adevarat ceea ce Dumnezeu a planuit si a rostit.
Cam atat. Maine sper sa revina fratele preot.
O zi buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu