1.Noi, oamenii, constientizam dependenta noastra de celelalte fiinte de langa noi atunci cand ne trezim ca vrem sa spunem ceva. Simtim nevoia sa ne impartim gandurile si sentimentele. Si cand suntem in extaz sau in disperare am vrea ca toata lumea sa stie asta ... depindem unii de altii.
2.Nu citi ceva fara sa intelegi. Stai asupra randurilor de cate ori ai ocazia s-o faci pana intelegi. Pana pleci cu ceva in minte. Pana te imbogatesti. Nu te lega de un program strict de citit. Scopul tau sa nu fie acela de a parcurge mii de pagini anual, ci acela de a te ridica cu mii de ganduri deasupra starii tale de acum.
3.Un om nu poate trai normal fara tatal lui. Gaseste-l ca sa vezi diferenta.
4.Mai presus de toate, desi e cel mai greu, incearca sa nu te minti singur. Fii sincer macar cu tine.
sâmbătă, 26 ianuarie 2008
miercuri, 23 ianuarie 2008
Pocaitii nu se pot dezvinovati
Tu, care te numesti Pocait, care te sprijini pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tau,
care cunosti voia Lui, care stii sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca esti invatat de Lege;
tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric,
povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai etalonul cunostintei depline si al adevarului;
tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti sa nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: Sa nu furi!, furi?
Tu, care zici: Sa nu preacurvesti!, preacurvesti? Tu, caruia ti-e scarba de idoli, le jefuiesti templele?
Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi?
Din cauza ta este hulit Numele lui Dumnezeu intre necredinciosi [...]
Cine mai poate argumenta ca Biblia nu e actuala?
care cunosti voia Lui, care stii sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca esti invatat de Lege;
tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric,
povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai etalonul cunostintei depline si al adevarului;
tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti sa nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: Sa nu furi!, furi?
Tu, care zici: Sa nu preacurvesti!, preacurvesti? Tu, caruia ti-e scarba de idoli, le jefuiesti templele?
Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi?
Din cauza ta este hulit Numele lui Dumnezeu intre necredinciosi [...]
Cine mai poate argumenta ca Biblia nu e actuala?
marți, 22 ianuarie 2008
vineri, 18 ianuarie 2008
joi, 17 ianuarie 2008
Zeitgeist
Titlul este un cuvant in limba germana care inseamna duhul erei actuale, duhul veacului. Sunt convins ca sunteti familiari cu expresia, daca nu din studiul vostru atunci macar din contextul bisericesc.
O sa ocolesc putin abordarea directa a subiectului, ca sa incerc sa conturez putin o parte din veacul nostru.
Ieri am vazut in sfarsit fantasticul film 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Cu adevarat fantastic. Atat de fantastic incat provoaca cea mai interesanta reactie pe care un regizor si-ar dori-o de la publicul sau: nelamurirea. Va zic sincer ca oricat de favorabile ar iesi criticile venite din partea profesionistilor, testul final si cel care conteaza cel mai mult este testul publicului. Degeaba te inteleg 300 de critici de film din toata lumea asta si nu te inteleg milioanele de oameni normali/obisnuiti pe care contezi pentru succesul filmului. Daca ideile nu strabat catre oameni e cam degeaba. Spre surprinderea mea nu am fost singurul care am ramas cu nelamuriri dupa ce am vazut 4, 3, 2. Mai erau acolo vreo 10 oameni, diferiti intre ei ca stil de viata si modalitate de gandire. O mini-audienta eterogena. Si nici unul nu a reusit sa priceapa mai mult decat mine. Toti am cazut de acord ca filmul nu are finalitate, ca nici o problema inceputa pe durata lui nu se rezolva, ca ramai in brate cu toate deciziile pe care actorii ar trebui sa le faca si ca parca nu aveai nevoie de ele chiar acum. Filmul e amoral. Nu imoral, amoral. Aici e marea problema, dupa mine.
Avorturile se inmultesc. Acum se fac in legalitate, in conditii de siguranta bune, in medii care protejeaza mama. Macar atat. Toata lumea se astepta la un verdict, la ceva care sa starneasca din nou polemica avortului. E una din problemele de etica inca nerezolvate ale lumii. Faza e ca problema asta are rezolvare. Ca oricare alta. Intr-o problema de matematica pleci de la o ipoteza sau mai multe. Pe masura ce te familiarizezi cu ipoteza iti dai seama ca pot aparea situatii care o pot infirma. Sau situatii care o pot dezvolta. Si asa incepe demersul demonstratiilor matematice. Fie ca ajungi sa enunti in urma rezolvarii o noua teorema, fie ca ti-ai rezolvat pur si simplu problema si acum ai capul limpede, ai ajuns la un rezultat. Q.E.D.
In mine se nasc suspiciuni de proportii imense. Mi se pare ca oamenii sunt tinuti in intuneric in mod deliberat. Cum altfel sa manipulezi o lume intreaga, daca nu prin indobitocirea ei? Problema e ca oamenii nu mai verifica solutiile care li se ofera. Ei le dau pur si simplu pe gat fara sa gandeasca daca beau vitamine sau cianura. Incet-incet mintea moare. Intelepciunea dispare. Asta e marea conspiratie pusa la cale de secole si aplicata in zilele noastre. Acum indobitocirea se face subtil, cu prezenta universitatilor de prestigiu in arealul nostru de vietuire. Suntem prostiti in mijlocul Adevarului. Pe fata. E marele plan al duhului veacului. El e cel care conduce totul in zilele noastre. Nu stiu daca ati sesizat sau nu, dar toate miscarile anticrestine din ultima vreme (Codul lui da Vinci, Evanghelia dupa Iuda) si-au bazat succesul pe ignoranta oamenilor si pe esecurile repetate ale Bisericii de a-si indeplini statutul de Trup al lui Cristos pe pamant. Despre prima parte vorbim astazi. Nu dau la o parte bucata noastra de vina. Doar ca de ea incercam sa ne ocupam in fiecare zi, acum il hartuim putin pe acest duh al veacului.
Oamenii nu mai cauta nimic, iau toata informatia de la prima sursa. Superficialitate maxima. Scarba. Nemultumiri. Ura. Dezamagiri repetate. Incredere spulberata. Toate astea sunt efecte pe care Biserica ar fi trebuit sa le remedieze. Nu a facut-o, asa ca au devenit arma mortala a Dusmanului. Daca oamenii au repulsie fata de lumina, de ce sa nu-i tinem in intuneric? Daca orbecaie vor merge inainte dupa sunete, dupa pipaieli, dupa mirosuri. Nu mai exista nici o certitudine valabila astazi pentru omul de rand. Totul e in bezna. Asa ca semenii nostri merg inainte urmand soapte. Desi mesajele care le survin sunt ciudate, complet nefiresti, impotriva a tot ceea ce credeau candva, le urmeaza din simplul motiv ca s-au saturat de cealalta versiune a lucrurilor.
Si duhul veacului e tot mai puternic.
La sfarsitul iernii asteia va aparea un nou film deconspirativ. Realizatorii lui au luat cele mai cautate 3 subiecte de pe Google si le-au combatut intr-o maniera cu totul si cu totul profesionista. Filmul poarta chiar numele Zeitgeist si il puteti vedea click-uind pe tiltlul articolului. Dureaza aproape 2 ore si va garantez ca o sa va intrige. Pe mine m-a provocat sa-mi innoiesc din nou bazele credintei. E un lucru bun. In lupta cu duhul veacului trebuie sa stii intotdeauna cine esti. Altfel te trezesti ca ai trecut in armata lui si, pe langa faptul ca nu intelegi de ce, te si simti bine acolo.
Oameni buni, prieteni dragi, daca mai aveti speranta pentru lumea aceasta e numai din cauza ca ati reusit sa va pastrati credinta in lumea viitoare. Din dragoste pentru Dumnezeu va trebui sa va implicati in lumea noastra, in realitatea de care va izbiti in fiecare zi. Uneori izbitura e asa de placuta incat in loc de dureri de cap simti extaz naucitor. E duhul veacului. Te orbeste, te manipuleaza, te momeste.
Implica-te, citeste! Nu fi ignorant, nu lasa alti oameni sa-ti rezolve problemele. De ce ai face asta? Pentru ce sa-ti lasi viata in mana altor oameni, la fel de mult supusi greselilor ca si tine?
O sa ocolesc putin abordarea directa a subiectului, ca sa incerc sa conturez putin o parte din veacul nostru.
Ieri am vazut in sfarsit fantasticul film 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Cu adevarat fantastic. Atat de fantastic incat provoaca cea mai interesanta reactie pe care un regizor si-ar dori-o de la publicul sau: nelamurirea. Va zic sincer ca oricat de favorabile ar iesi criticile venite din partea profesionistilor, testul final si cel care conteaza cel mai mult este testul publicului. Degeaba te inteleg 300 de critici de film din toata lumea asta si nu te inteleg milioanele de oameni normali/obisnuiti pe care contezi pentru succesul filmului. Daca ideile nu strabat catre oameni e cam degeaba. Spre surprinderea mea nu am fost singurul care am ramas cu nelamuriri dupa ce am vazut 4, 3, 2. Mai erau acolo vreo 10 oameni, diferiti intre ei ca stil de viata si modalitate de gandire. O mini-audienta eterogena. Si nici unul nu a reusit sa priceapa mai mult decat mine. Toti am cazut de acord ca filmul nu are finalitate, ca nici o problema inceputa pe durata lui nu se rezolva, ca ramai in brate cu toate deciziile pe care actorii ar trebui sa le faca si ca parca nu aveai nevoie de ele chiar acum. Filmul e amoral. Nu imoral, amoral. Aici e marea problema, dupa mine.
Avorturile se inmultesc. Acum se fac in legalitate, in conditii de siguranta bune, in medii care protejeaza mama. Macar atat. Toata lumea se astepta la un verdict, la ceva care sa starneasca din nou polemica avortului. E una din problemele de etica inca nerezolvate ale lumii. Faza e ca problema asta are rezolvare. Ca oricare alta. Intr-o problema de matematica pleci de la o ipoteza sau mai multe. Pe masura ce te familiarizezi cu ipoteza iti dai seama ca pot aparea situatii care o pot infirma. Sau situatii care o pot dezvolta. Si asa incepe demersul demonstratiilor matematice. Fie ca ajungi sa enunti in urma rezolvarii o noua teorema, fie ca ti-ai rezolvat pur si simplu problema si acum ai capul limpede, ai ajuns la un rezultat. Q.E.D.
In mine se nasc suspiciuni de proportii imense. Mi se pare ca oamenii sunt tinuti in intuneric in mod deliberat. Cum altfel sa manipulezi o lume intreaga, daca nu prin indobitocirea ei? Problema e ca oamenii nu mai verifica solutiile care li se ofera. Ei le dau pur si simplu pe gat fara sa gandeasca daca beau vitamine sau cianura. Incet-incet mintea moare. Intelepciunea dispare. Asta e marea conspiratie pusa la cale de secole si aplicata in zilele noastre. Acum indobitocirea se face subtil, cu prezenta universitatilor de prestigiu in arealul nostru de vietuire. Suntem prostiti in mijlocul Adevarului. Pe fata. E marele plan al duhului veacului. El e cel care conduce totul in zilele noastre. Nu stiu daca ati sesizat sau nu, dar toate miscarile anticrestine din ultima vreme (Codul lui da Vinci, Evanghelia dupa Iuda) si-au bazat succesul pe ignoranta oamenilor si pe esecurile repetate ale Bisericii de a-si indeplini statutul de Trup al lui Cristos pe pamant. Despre prima parte vorbim astazi. Nu dau la o parte bucata noastra de vina. Doar ca de ea incercam sa ne ocupam in fiecare zi, acum il hartuim putin pe acest duh al veacului.
Oamenii nu mai cauta nimic, iau toata informatia de la prima sursa. Superficialitate maxima. Scarba. Nemultumiri. Ura. Dezamagiri repetate. Incredere spulberata. Toate astea sunt efecte pe care Biserica ar fi trebuit sa le remedieze. Nu a facut-o, asa ca au devenit arma mortala a Dusmanului. Daca oamenii au repulsie fata de lumina, de ce sa nu-i tinem in intuneric? Daca orbecaie vor merge inainte dupa sunete, dupa pipaieli, dupa mirosuri. Nu mai exista nici o certitudine valabila astazi pentru omul de rand. Totul e in bezna. Asa ca semenii nostri merg inainte urmand soapte. Desi mesajele care le survin sunt ciudate, complet nefiresti, impotriva a tot ceea ce credeau candva, le urmeaza din simplul motiv ca s-au saturat de cealalta versiune a lucrurilor.
Si duhul veacului e tot mai puternic.
La sfarsitul iernii asteia va aparea un nou film deconspirativ. Realizatorii lui au luat cele mai cautate 3 subiecte de pe Google si le-au combatut intr-o maniera cu totul si cu totul profesionista. Filmul poarta chiar numele Zeitgeist si il puteti vedea click-uind pe tiltlul articolului. Dureaza aproape 2 ore si va garantez ca o sa va intrige. Pe mine m-a provocat sa-mi innoiesc din nou bazele credintei. E un lucru bun. In lupta cu duhul veacului trebuie sa stii intotdeauna cine esti. Altfel te trezesti ca ai trecut in armata lui si, pe langa faptul ca nu intelegi de ce, te si simti bine acolo.
Oameni buni, prieteni dragi, daca mai aveti speranta pentru lumea aceasta e numai din cauza ca ati reusit sa va pastrati credinta in lumea viitoare. Din dragoste pentru Dumnezeu va trebui sa va implicati in lumea noastra, in realitatea de care va izbiti in fiecare zi. Uneori izbitura e asa de placuta incat in loc de dureri de cap simti extaz naucitor. E duhul veacului. Te orbeste, te manipuleaza, te momeste.
Implica-te, citeste! Nu fi ignorant, nu lasa alti oameni sa-ti rezolve problemele. De ce ai face asta? Pentru ce sa-ti lasi viata in mana altor oameni, la fel de mult supusi greselilor ca si tine?
luni, 14 ianuarie 2008
Daniel Zafiris si misiunea unui fotbalist
30 Decembrie 2007
Adi Dobre
(preluat din Evenimentul Zilei din 14 ianuarie 2008)
In urma cu un deceniu, Daniel Zafiris, atacantul echipei Petrolul Ploiesti, spunea brusc adio fotbalului.
Avea doar 28 de ani si se hotarase sa inceapa o noua viata, cea a credintei, prin intermediul Bisericii Evanghelice.
Nimeni nu l-a putut determina sa se razgandeasca pe Zafiris. „Cateodata, Dumnezeu ii alege pe unii oameni pentru anumite lucrari speciale, care necesita un pret ce trebuie platit... Si cred ca asta a fost si in cazul meu... Asa am simtit eu, o chemare din partea lui Dumnezeu”, au fost cuvintele lui Zafiris in momentul despartirii de fotbal.
In urma cu doi ani si jumatate, impreuna cu mai multi colaboratori, fostul fotbalist a reusit sa tipareasca, in premiera mondiala, „Noul Testament pentru sportivi”. Acum, Daniel Zafiris lucreaza la un alt proiect de anvergura: „Biblia pentru sportivi”. „La fel ca si in cazul Noului Testament, „Biblia pentru sportivi” este traducerea exacta a scripturilor si la care adaugam povestile unor sportivi de renume, care au ales sa faca totul in numele credintei”, explica Daniel. „Vreau ca toti sportivii care vor reprezenta Romania la Jocurile Olimpice de la Beijing si fotbalistii nationalei noastre care vor merge la Euro 2008 sa aiba in bagaje aceasta Biblie”, marturiseste Zafiris.
„Incerc sa ajut sportivii”
In 1997, fotbalistul a plecat la Iasi, acolo unde, in anii studentiei, simtise pentru prima oara chemarea catre biserica. A inceput sa mearga si sa propovaduiasca Biblia printre tinerii sportivi, nu ca o modalitate de racolare la credinta sa, ci, dupa cum marturiseste chiar el, pentru o intelegere cat mai corecta din partea acestora a cuvantului Domnului. „Nu conteaza carui cult apartii”, este de parere Zafiris. „Eu incerc sa ajut sportivii si antrenorii in directia psihologic-spirituala. O consider fundatia pe care celelalte trebuie sa fie cladite. Un sportiv complet este acela care este pregatit inclusiv psihologic si spiritual. Sa stiti insa ca a incerca sa aduci incurajare si motivare celor din lumea sportului dintr-o perspectiva crestina nu este chiar usor”.
Pe aceeasi lungime de unda cu brazilianul Kaka
La Biserica Evanghelica au aderat, printre altii, cativa dintre cei mai buni fotbalisti brazilieni ai momentului, in frunte cu proaspatul „Balon de Aur”, Kaka. La un pas de paralizie dupa un stupid accident suferit pe cand avea doar 17 ani, brazilianul si-a revenit miraculos si a pus aceasta minune pe seama Divinitatii. De cate ori marcheaza, el isi inalta privirea spre cer, multumindu-i Domnului. Pe sub echipamentul de joc poarta un tricou pe care, de obicei, este inscriptionat mesajul „I belong to Jesus” („Ii apartin lui Iisus”). Dupa modelul biblic, Kaka doneaza a zecea parte din castigurile sale bisericii si oamenilor saraci. Fotbalistul de la AC Milan este coleg de biserica nu doar cu Zafiris, ci si cu Lucio, Ze Roberto, Tafarel, Jorginho sau fostul mare baschetbalist David Robinson.
CARIERA
Nu a fost uitat la Ploiesti
Daniel Zafiris a fost component al nationalei de fotbal la Universiada din 1991 si a cucerit Cupa Romaniei cu Petrolul Ploiesti, in 1995.
Desi a parasit orasul lui Caragiale de mai bine de un deceniu, lumea nu l-a uitat in Prahova. Pana in urma cu doar cativa ani, era curtat de oficialii „gazarilor”, care incercau sa-l determine sa revina in fotbal. S-a tinut insa tare. „Sportul e slujba noastra, dar mai devreme sau mai tarziu aceasta activitate se va incheia, iar fostul performer trebuie sa ramana un model pentru alti tineri”, spune Daniel Zafiris, care la despartirea de fotbal a avut o replica senzationala: „Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge”.
duminică, 13 ianuarie 2008
Marea provocare a vietii
Eu sunt un om care nu se lasa induplecat sa faca schimbari decat de o mana mai puternica decat a mea. Nu ma las decat cu forta. Fie ca e vorba de mine sau de ceva in care sunt implicat mi-e imposibil sa ma schimb de buna voie. Sunt lenes si ma complac in felul meu de vietuire.
Trebuie sa recunosc ca sunt asemenea prietenului meu cel mai recent, Regele Solomon. Imi place mancarea si bautura si imi place sa ma bucur de lucrurile pe care le fac sau care mi se intampla. Sunt extrem de comod. De cele mai multe ori chiar lenes. Nu o spun cu mandrie ci cu sinceritate. Cateodata mi-e lene sa gandesc ceea ce citesc, chiar daca e vorba de zidirea mea sufleteasca. Ma surprind adesea privind in gol, sau cel putin incercand sa fac asta. As vrea sa nu depind de nimic si nimic sa nu depinda de mine.
Ah, daca nu m-as fi nascut!
Stateam de vorba cu o prietena zilele trecute si imi zicea ca inca se gandeste despre ea in termeni de "cand o sa fiu mare vreau sa ma fac ... ". Apropos, e studenta in an terminal la una din minunatele scoli superioare de meserii de la noi din tara. Si ne-am dat seama amandoi ca suntem deja mari, ar trebui sa ne implinim visurile din copilarie deja. Pe bune!
Pentru ce?
Oricum, singurele bucurii in viata pentru oameni sunt legate in mod direct de mancare si bautura. Nici nu stiam ca, in fapt, toti oamenii sunt hedonisti. Dar iata ca nu suntem decat o adunatura de stomacuri nesatule.
Iata care e provocarea cea mai mare: sa-ti restrangi orizontul intr-o farfurie pentru a putea fi cu adevarat fericit! Filosofia a devenit caduca dupa ce s-a descoperit mancarea si bautura. Cuceririle tehnologice sunt inutile atata vreme cat nu fac referire la noi posibilitati de a gati mai bine sau de a pastra vinul bun cat mai mult.
Nimic nu are sens daca iasa din orizontul gastronomic. Daca tot cautam fericirea, pentru ce sa ne mai pierdem vremea cu alte lucruri care nu au legatura cu digestia?
Stiati ca daca nu mancam murim? Dar ca sanatatea noastra la batranete depinde de nutritia din tinerete? Vedeti ca totul se invarte in jurul mancarii?
Esti fericit daca ai ce manca si ce bea.
Familie, copii? Da de unde ... !
OM + Mancare + bautura = LOVE
Trebuie sa recunosc ca sunt asemenea prietenului meu cel mai recent, Regele Solomon. Imi place mancarea si bautura si imi place sa ma bucur de lucrurile pe care le fac sau care mi se intampla. Sunt extrem de comod. De cele mai multe ori chiar lenes. Nu o spun cu mandrie ci cu sinceritate. Cateodata mi-e lene sa gandesc ceea ce citesc, chiar daca e vorba de zidirea mea sufleteasca. Ma surprind adesea privind in gol, sau cel putin incercand sa fac asta. As vrea sa nu depind de nimic si nimic sa nu depinda de mine.
Ah, daca nu m-as fi nascut!
Stateam de vorba cu o prietena zilele trecute si imi zicea ca inca se gandeste despre ea in termeni de "cand o sa fiu mare vreau sa ma fac ... ". Apropos, e studenta in an terminal la una din minunatele scoli superioare de meserii de la noi din tara. Si ne-am dat seama amandoi ca suntem deja mari, ar trebui sa ne implinim visurile din copilarie deja. Pe bune!
Pentru ce?
Oricum, singurele bucurii in viata pentru oameni sunt legate in mod direct de mancare si bautura. Nici nu stiam ca, in fapt, toti oamenii sunt hedonisti. Dar iata ca nu suntem decat o adunatura de stomacuri nesatule.
Iata care e provocarea cea mai mare: sa-ti restrangi orizontul intr-o farfurie pentru a putea fi cu adevarat fericit! Filosofia a devenit caduca dupa ce s-a descoperit mancarea si bautura. Cuceririle tehnologice sunt inutile atata vreme cat nu fac referire la noi posibilitati de a gati mai bine sau de a pastra vinul bun cat mai mult.
Nimic nu are sens daca iasa din orizontul gastronomic. Daca tot cautam fericirea, pentru ce sa ne mai pierdem vremea cu alte lucruri care nu au legatura cu digestia?
Stiati ca daca nu mancam murim? Dar ca sanatatea noastra la batranete depinde de nutritia din tinerete? Vedeti ca totul se invarte in jurul mancarii?
Esti fericit daca ai ce manca si ce bea.
Familie, copii? Da de unde ... !
OM + Mancare + bautura = LOVE
joi, 10 ianuarie 2008
Interviu Academia Catavencu/Marius Oprea: Orice om sanatos la cap trebuie sa aiba ceva cu comunistii!
(click pe titlu pentru versiunea integrala)
de Eugen Istodor Academia Catavencu
Miercuri, 9 ianuarie 2008
Consilier al prim-ministrului pe probleme de securitate, membru al Comisiei „Tismaneanu“, presedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, Marius Oprea este de profesie anticomunist. Fisa lui de post: tinarul vinator de comunisti.
Sesizari penale pentru 300 de fosti comunisti
Reporter: Ai ce ai cu comunistii!
Marius Oprea: Orice om sanatos la cap trebuie sa aiba ceva cu comunistii!
Rep.: Cu tata, cu mama, ce sa ai?
M.O.: Gindeste-te citi ani din viata ne-au mincat!
Rep.: Lumea e pe imobiliare, pe Bursa!
M.O.: E drept, aceasta lupta poate fi considerata lupta impotriva parintilor nostri. Cum poti sa accepti un om daca el nici macar nu-si cere scuze pentru ceea ce a facut? Or, noi sintem in situatia in care eu nu stiu sa fi venit vreun securist, vreun comunist si sa spuna: „Am dus o viata de rahat, toata viata mea am dat cu bastonul in oameni nevinovati“.
Rep.: in loc sa stai ingropat in crimele comunistilor, bagi un ban in paminturi, in imobiliare.
M.O.: Nu am talentul asta, din pacate! Sint cel mai comunist dintre capitalisti. Am observat ce se intimpla: comunismul s-a privatizat. Ideologia a disparut, unitatea partidului a disparut, dar fostii comunisti, securisti cultiva aceleasi idei in straturile adinci ale societatii, in familiile lor. Sint in banci, in imobiliare, in afacerile profitabile.
Dai deoparte poleiala asta a societatii si dai de un securist, dai de o conserva. Stringind tot mai multe date pe tema asta, din domeniul comunismului, am senzatia ca ne imbolnavim de teoria conspiratiei.
Lupta impotriva comunismului trebuie dusa pina la capat, mai ales acum, cind avem Raportul „Tismaneanu“. Recomandarile Comisiei sint clare, iar Institutul continua investigatiile Raportului „Tismaneanu“, cauta solutii pentru despagubirea in cadre legale a victimelor comunismului.
Rep.: Ati descoperit ceva in plus?
M.O.: Oho! Am facut sesizari penale in legatura cu peste 300 de persoane. Unde-i gasim, documentam ceea ce a savirsit omul in numele comunismului si mergem la Parchetul Militar, fiindca majoritatea sint foste cadre militare. Caz recent, cei care l-au ajutat pe Carlos sacalul in operatiunea impotriva Europei Libere. Aici e vorba de cinci fosti diplomati. Am cerut detalii de la SRI, SIE, Ministerul de Externe.
Culmea este, uite cazul lui Ion Constantin, ca acesti oameni nu exista. Or, Ticu Dumitrescu si cu mine am fost intimpinati la scara avionului de diplomatul Ion Constantin, la Varsovia.
Ei au fost expulzati pentru terorism din Bonn, dupa operatiunea lui Carlos. Nu au fost arestati fiindca aveau imunitate diplomatica. Unde-i gasesti acum? Unul, Mihoc, este la British Petroleum. Serviciile de aici ne-au spus ca nu exista, fiindca ei au fost pastrati ca ofiteri acoperiti. Au fost tolerati chiar de catre serviciile de acum, desi ei au fost expulzati.
Rep.: Acum sint onorabili.
M.O.: Da. Am intilnit la multe reprezentante comerciale securisti dupa Revolutie. Pai, ei tineau in mina tot Comertul Exterior al tarii. Ei stiau si stiu in ce conturi mergea plus-produsul. Ei au stiut la cine sa apeleze spre a-si deschide afacerile de dupa Revolutie. Cei din Occident la ei au apelat, e si firesc, pe ei ii cunosteau.
„Dezgropam mortii“
Rep.: in rest?
M.O.: in rest, unele lucruri sint amuzante, altele tragice. Sa incep cu cele tragice. Mergem, in baza informatiilor noastre, sa dezgropam morti, sa descoperim unchi, frati ingropati dupa executii sumare. Ne-am trezit o data cu o babuta de peste 80 de ani care ne spunea cu lacrimi siroind pe fata ca ala e fratele ei Vasile, impuscat la 17 ani.
Astea sint scenele si astea sint produsul unei chestii logice indicate de Parchet. Nu puteti vorbi de crima daca nu aveti proba materiala a crimei, mortul. Bun, vreti morti? Am inceput in baza informatiilor sa cautam. Am angajat un arheolog, profesionist in necropole, solicitam un medic legist si un procuror, deci avind toate procedurile indeplinite, si dezgropam morti, ii dezgropam pe acesti anonimi, nu?
Anonimi care vorbesc de dincolo de mormint. Nimeni nu s-a gindit la tragedia acestor oameni simpli, ridicati in toiul noptii de acasa si impuscati la capul satului fara judecata. Familiile lor dupa aceea s-au risipit, au trait cosmarul cunoscut. L-au lichidat pe tata, mama a fost trimisa la Canal, copiii bagati in orfelinate. Mii si mii de cazuri din astea.
Rep.: De ce i-au impuscat?
M.O.: Cel mai recent caz, cel din Bistrita, au fost impuscati in mod absurd: s-au sustras prezentarii la serviciul militar. Au fost chemati inainte de Anul Nou si au zis ca vor sa faca Craciunul si Pastele si se duc. Doi pustani. si au trait pe la stina. Cind au coborit cu oile, un consatean, un pustan ca ei, i-a turnat.
Pustanul turnator a facut parte din plutonul de executie. El, cica, l-ar fi impuscat pe acel Vasile de care am povestit, Vasile neavind alta vina decit ca i-a adapostit pe prietenii chemati la armata. Astea sint povestile si e straniu si trist cum ele sint considerate prescrise ca fiind unele ordinare.
Or, crimele astea multe, nu izolate si intimplatoare, pot fi considerate drept crime impotriva omenirii, savirsite pe timp de pace de o armata, fara o ratiune penala, fara judecata. Nu le placeau ochisorii tai. Ce sa mai spun de colectivizare… in sate nu se statea la coada ca sa-ti predai pamintul, au fost sate in pragul revoltei puse la respect prin executie.
Rep.: Procurorii merg mai degraba dupa Elodia, prin funduri de ripa, decit dupa tine sa scoti ciolanele unui anticomunist.
M.O.: Cu banii folositi pentru gasirea Elodiei, toti urmasii celor executati ar fi avut o pensie onorabila pe un an de zile. Sint si parti amuzante… si ceea ce ma reconforteaza este faptul ca avem, aici la institut, o echipa tinara…
„Europa vrea sa stie cu cine are de a face“
Rep.: Te impusca comunistii, daca-i rascolesti, oriciti tineri ai avea in jur.
M.O.: Ma bazez pe faptul ca, pina si cind a fost interesul mare al lui Ceausescu in distrugerea Europei Libere, securistii nu au actionat in mod direct. L-au trimis pe „Laurentiu“ Stolnici sa faca o harta… Chiar si dupa ce au avut toate datele nu au actionat direct. Bun, cind te cheama la ei acasa actioneaza altfel. Ma bazez insa la fel de mult pe faptul ca sint mai cunoscut in strainatate decit aici. Se acrediteaza ideea ca Europa nu mai e interesata de problema asta a comunismului. Fals! Demersurile Institutului sint privite cu mare interes si sint asteptate rezultatele.
Rep.: Chiar? Europa pune stegulete pe APIA, pe Justitie, dar mortii astia par a fi a doua oara ingropati de Europa.
M.O.: Daca noi nu discutam cit ar trebui, nu inseamna ca preocuparea lor nu exista. Europa vrea sa stie cu cine discuta, e derutant sa consideri un român onorabil si apoi sa fie dat in vileag ca un turnator de duzina. Priveste cazul Stolojan. El numai la popularii lui Boc putea merge. Chiar asa, contabilul conturilor lui Ceausescu, mare liberal, in grupul liberal al Parlamentului European?
Rep.: Cum e povestea Stolnici?
M.O.: Jalnica. Stolnici a luat pozitie pe site-ul Academiei Române si a declarat ca Georgescu si N.C. Munteanu sint „agentii Securitatii noastre“, adica ai Securitatii lui. Academia Româna a pus pe site-ul ei, este civilmente responsabila.
Rep.: N.C. Munteanu, cinci secunde, a gresit si el?
M.O.: Pai, raportarile lui N.C. Munteanu sint false. Varul lui i-a facut dosar fals. Tot dosarul este fals. E unul facut la norma. Varul lui, lucratorul Securitatii care i-a facut dosarul, a declarat singur asta.
„Tariceanu bea ceai de fructe si hotaraste repede“
Rep.: De ce esti pe linga Tariceanu si nu pe linga Basescu?
M.O.: Chiar daca a tinut spatele Raportului „Tismaneanu“, Basescu ramine un om al sistemului.
Rep.: De ce a facut-o?
M.O.: Din ratiuni politice. Toata intelighentia româna a trecut de partea lui. De ce? Eu am fost de trei ori la Cotroceni pentru a-l determina sa faca acest pas. Mi se transmitea prin Claudiu Saftoiu ca presedintele Basescu nu e interesat de asa ceva, fiindca „el a dus-o bine sub comunism, avea blugi, bani, casete video“. Ceea ce spun e un citat. Martorul meu este Radu Ioanid de la Muzeul Holocaustului. Dupa ce am auzit acest raspuns, am mers la Tariceanu. Prim-ministrul a fost convins in doua minute. „De ce v-ati decis asa repede?“, l-am intrebat. „Ba, Mariuse, nici membru de partid nu am apucat sa fiu.“
Rep.: Ta-su vitreg a turnat.
M.O.: Habar nu a avut ce a facut ta-su vitreg si nu-l putem judeca pe el pentru ce a facut ta-su vitreg.
Rep.: Basescu nu are.
M.O.: Basescu si Iliescu fac parte din aceeasi categorie ciudata de personaje politice. Ei nu par ingrijorati de stergerea trecutului lor de catre cineva.
Rep.: De ce esti veninos cu Basescu?
M.O.: Cum sa nu fiu? Basescu a avut dosar. Dovada? Procesul-verbal prin care se transfera acesta dintr-o parte in alta. Un om caruia i-a disparut dosarul poate fi descoperit dupa documente auxiliare, documente ce pot fi gasite in dosarele altora. Nu cred in schimbarile radicale, in schimbarea unui om, chiar daca Basescu a citit Raportul „Tismaneanu“.
Eu cred in povestea aia cu lupul, blana si naravul. Cred ca momentul in care a inteles forta publica a demersului anticomunist a fost huiduiala aplicata la CNSAS. Basescu venise sa-l sustina pe Turianu. Turianu? El este omul care a bagat in lege sintagma „politie politica“, sintagma care creeaza atitea probleme.
„Politie politica? Nu! Abuzuri contra drepturilor omului“
istodor@catavencu.ro
Versiunea audio – pe www.catavencu.ro.
Integral in Academia Catavencu.
de Eugen Istodor Academia Catavencu
Miercuri, 9 ianuarie 2008
Consilier al prim-ministrului pe probleme de securitate, membru al Comisiei „Tismaneanu“, presedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, Marius Oprea este de profesie anticomunist. Fisa lui de post: tinarul vinator de comunisti.
Sesizari penale pentru 300 de fosti comunisti
Reporter: Ai ce ai cu comunistii!
Marius Oprea: Orice om sanatos la cap trebuie sa aiba ceva cu comunistii!
Rep.: Cu tata, cu mama, ce sa ai?
M.O.: Gindeste-te citi ani din viata ne-au mincat!
Rep.: Lumea e pe imobiliare, pe Bursa!
M.O.: E drept, aceasta lupta poate fi considerata lupta impotriva parintilor nostri. Cum poti sa accepti un om daca el nici macar nu-si cere scuze pentru ceea ce a facut? Or, noi sintem in situatia in care eu nu stiu sa fi venit vreun securist, vreun comunist si sa spuna: „Am dus o viata de rahat, toata viata mea am dat cu bastonul in oameni nevinovati“.
Rep.: in loc sa stai ingropat in crimele comunistilor, bagi un ban in paminturi, in imobiliare.
M.O.: Nu am talentul asta, din pacate! Sint cel mai comunist dintre capitalisti. Am observat ce se intimpla: comunismul s-a privatizat. Ideologia a disparut, unitatea partidului a disparut, dar fostii comunisti, securisti cultiva aceleasi idei in straturile adinci ale societatii, in familiile lor. Sint in banci, in imobiliare, in afacerile profitabile.
Dai deoparte poleiala asta a societatii si dai de un securist, dai de o conserva. Stringind tot mai multe date pe tema asta, din domeniul comunismului, am senzatia ca ne imbolnavim de teoria conspiratiei.
Lupta impotriva comunismului trebuie dusa pina la capat, mai ales acum, cind avem Raportul „Tismaneanu“. Recomandarile Comisiei sint clare, iar Institutul continua investigatiile Raportului „Tismaneanu“, cauta solutii pentru despagubirea in cadre legale a victimelor comunismului.
Rep.: Ati descoperit ceva in plus?
M.O.: Oho! Am facut sesizari penale in legatura cu peste 300 de persoane. Unde-i gasim, documentam ceea ce a savirsit omul in numele comunismului si mergem la Parchetul Militar, fiindca majoritatea sint foste cadre militare. Caz recent, cei care l-au ajutat pe Carlos sacalul in operatiunea impotriva Europei Libere. Aici e vorba de cinci fosti diplomati. Am cerut detalii de la SRI, SIE, Ministerul de Externe.
Culmea este, uite cazul lui Ion Constantin, ca acesti oameni nu exista. Or, Ticu Dumitrescu si cu mine am fost intimpinati la scara avionului de diplomatul Ion Constantin, la Varsovia.
Ei au fost expulzati pentru terorism din Bonn, dupa operatiunea lui Carlos. Nu au fost arestati fiindca aveau imunitate diplomatica. Unde-i gasesti acum? Unul, Mihoc, este la British Petroleum. Serviciile de aici ne-au spus ca nu exista, fiindca ei au fost pastrati ca ofiteri acoperiti. Au fost tolerati chiar de catre serviciile de acum, desi ei au fost expulzati.
Rep.: Acum sint onorabili.
M.O.: Da. Am intilnit la multe reprezentante comerciale securisti dupa Revolutie. Pai, ei tineau in mina tot Comertul Exterior al tarii. Ei stiau si stiu in ce conturi mergea plus-produsul. Ei au stiut la cine sa apeleze spre a-si deschide afacerile de dupa Revolutie. Cei din Occident la ei au apelat, e si firesc, pe ei ii cunosteau.
„Dezgropam mortii“
Rep.: in rest?
M.O.: in rest, unele lucruri sint amuzante, altele tragice. Sa incep cu cele tragice. Mergem, in baza informatiilor noastre, sa dezgropam morti, sa descoperim unchi, frati ingropati dupa executii sumare. Ne-am trezit o data cu o babuta de peste 80 de ani care ne spunea cu lacrimi siroind pe fata ca ala e fratele ei Vasile, impuscat la 17 ani.
Astea sint scenele si astea sint produsul unei chestii logice indicate de Parchet. Nu puteti vorbi de crima daca nu aveti proba materiala a crimei, mortul. Bun, vreti morti? Am inceput in baza informatiilor sa cautam. Am angajat un arheolog, profesionist in necropole, solicitam un medic legist si un procuror, deci avind toate procedurile indeplinite, si dezgropam morti, ii dezgropam pe acesti anonimi, nu?
Anonimi care vorbesc de dincolo de mormint. Nimeni nu s-a gindit la tragedia acestor oameni simpli, ridicati in toiul noptii de acasa si impuscati la capul satului fara judecata. Familiile lor dupa aceea s-au risipit, au trait cosmarul cunoscut. L-au lichidat pe tata, mama a fost trimisa la Canal, copiii bagati in orfelinate. Mii si mii de cazuri din astea.
Rep.: De ce i-au impuscat?
M.O.: Cel mai recent caz, cel din Bistrita, au fost impuscati in mod absurd: s-au sustras prezentarii la serviciul militar. Au fost chemati inainte de Anul Nou si au zis ca vor sa faca Craciunul si Pastele si se duc. Doi pustani. si au trait pe la stina. Cind au coborit cu oile, un consatean, un pustan ca ei, i-a turnat.
Pustanul turnator a facut parte din plutonul de executie. El, cica, l-ar fi impuscat pe acel Vasile de care am povestit, Vasile neavind alta vina decit ca i-a adapostit pe prietenii chemati la armata. Astea sint povestile si e straniu si trist cum ele sint considerate prescrise ca fiind unele ordinare.
Or, crimele astea multe, nu izolate si intimplatoare, pot fi considerate drept crime impotriva omenirii, savirsite pe timp de pace de o armata, fara o ratiune penala, fara judecata. Nu le placeau ochisorii tai. Ce sa mai spun de colectivizare… in sate nu se statea la coada ca sa-ti predai pamintul, au fost sate in pragul revoltei puse la respect prin executie.
Rep.: Procurorii merg mai degraba dupa Elodia, prin funduri de ripa, decit dupa tine sa scoti ciolanele unui anticomunist.
M.O.: Cu banii folositi pentru gasirea Elodiei, toti urmasii celor executati ar fi avut o pensie onorabila pe un an de zile. Sint si parti amuzante… si ceea ce ma reconforteaza este faptul ca avem, aici la institut, o echipa tinara…
„Europa vrea sa stie cu cine are de a face“
Rep.: Te impusca comunistii, daca-i rascolesti, oriciti tineri ai avea in jur.
M.O.: Ma bazez pe faptul ca, pina si cind a fost interesul mare al lui Ceausescu in distrugerea Europei Libere, securistii nu au actionat in mod direct. L-au trimis pe „Laurentiu“ Stolnici sa faca o harta… Chiar si dupa ce au avut toate datele nu au actionat direct. Bun, cind te cheama la ei acasa actioneaza altfel. Ma bazez insa la fel de mult pe faptul ca sint mai cunoscut in strainatate decit aici. Se acrediteaza ideea ca Europa nu mai e interesata de problema asta a comunismului. Fals! Demersurile Institutului sint privite cu mare interes si sint asteptate rezultatele.
Rep.: Chiar? Europa pune stegulete pe APIA, pe Justitie, dar mortii astia par a fi a doua oara ingropati de Europa.
M.O.: Daca noi nu discutam cit ar trebui, nu inseamna ca preocuparea lor nu exista. Europa vrea sa stie cu cine discuta, e derutant sa consideri un român onorabil si apoi sa fie dat in vileag ca un turnator de duzina. Priveste cazul Stolojan. El numai la popularii lui Boc putea merge. Chiar asa, contabilul conturilor lui Ceausescu, mare liberal, in grupul liberal al Parlamentului European?
Rep.: Cum e povestea Stolnici?
M.O.: Jalnica. Stolnici a luat pozitie pe site-ul Academiei Române si a declarat ca Georgescu si N.C. Munteanu sint „agentii Securitatii noastre“, adica ai Securitatii lui. Academia Româna a pus pe site-ul ei, este civilmente responsabila.
Rep.: N.C. Munteanu, cinci secunde, a gresit si el?
M.O.: Pai, raportarile lui N.C. Munteanu sint false. Varul lui i-a facut dosar fals. Tot dosarul este fals. E unul facut la norma. Varul lui, lucratorul Securitatii care i-a facut dosarul, a declarat singur asta.
„Tariceanu bea ceai de fructe si hotaraste repede“
Rep.: De ce esti pe linga Tariceanu si nu pe linga Basescu?
M.O.: Chiar daca a tinut spatele Raportului „Tismaneanu“, Basescu ramine un om al sistemului.
Rep.: De ce a facut-o?
M.O.: Din ratiuni politice. Toata intelighentia româna a trecut de partea lui. De ce? Eu am fost de trei ori la Cotroceni pentru a-l determina sa faca acest pas. Mi se transmitea prin Claudiu Saftoiu ca presedintele Basescu nu e interesat de asa ceva, fiindca „el a dus-o bine sub comunism, avea blugi, bani, casete video“. Ceea ce spun e un citat. Martorul meu este Radu Ioanid de la Muzeul Holocaustului. Dupa ce am auzit acest raspuns, am mers la Tariceanu. Prim-ministrul a fost convins in doua minute. „De ce v-ati decis asa repede?“, l-am intrebat. „Ba, Mariuse, nici membru de partid nu am apucat sa fiu.“
Rep.: Ta-su vitreg a turnat.
M.O.: Habar nu a avut ce a facut ta-su vitreg si nu-l putem judeca pe el pentru ce a facut ta-su vitreg.
Rep.: Basescu nu are.
M.O.: Basescu si Iliescu fac parte din aceeasi categorie ciudata de personaje politice. Ei nu par ingrijorati de stergerea trecutului lor de catre cineva.
Rep.: De ce esti veninos cu Basescu?
M.O.: Cum sa nu fiu? Basescu a avut dosar. Dovada? Procesul-verbal prin care se transfera acesta dintr-o parte in alta. Un om caruia i-a disparut dosarul poate fi descoperit dupa documente auxiliare, documente ce pot fi gasite in dosarele altora. Nu cred in schimbarile radicale, in schimbarea unui om, chiar daca Basescu a citit Raportul „Tismaneanu“.
Eu cred in povestea aia cu lupul, blana si naravul. Cred ca momentul in care a inteles forta publica a demersului anticomunist a fost huiduiala aplicata la CNSAS. Basescu venise sa-l sustina pe Turianu. Turianu? El este omul care a bagat in lege sintagma „politie politica“, sintagma care creeaza atitea probleme.
„Politie politica? Nu! Abuzuri contra drepturilor omului“
istodor@catavencu.ro
Versiunea audio – pe www.catavencu.ro.
Integral in Academia Catavencu.
miercuri, 9 ianuarie 2008
Oboseala noului inceput
Starea asta vine din tumultul sfarsitului. In zilele noastre nu mai ai timp sa te reculegi decat daca risti sa te rupi de prieteni si de familie chiar pentru un timp nelimitat ca sa-ti refaci viata.Toata lumea ia hotarari la inceputurile de ani. Hotarari bune, sau care sunt menite sa imbunatateasca viata sau sa ne aduca mai aproape de scopul pentru care credem ca traim.
E bine sa le iei. Chiar daca nu ajungi sa le implinesti intru totul. Mai bine sa le ai luate.
Urat e atunci cand te simti neputincios sa le indeplinesti. Atunci cand povara esecurilor rezultate la scadenta sfarsitului de an ti-a luat toata puterea de a mai face ceva acum.
Zilele astea citesc ceva dulce-acru. Nici nu stiu cum sa iau cuvintele de acolo. Optimism sau pesimism? Parca simt indemnuri catre viata, parca imi vine sa stau linistit ca tot una e pana la urma ... O sa va las pe voi sa le judecati.
Pana una alta, spusele din antetul blogului sunt motto-ul meu pentru anul acesta. Hotararea mea. Anul asta mi-am luat una imposibila ca sa fiu sigur ca mai am o scapare la scadenta din decembrie. Cum sa faci asa ceva intr-un an?
Simtiti viclenia?
Dar uitati-va la nonsensurile de aici:
Nu este alta fericire pentru om decat sa manance si sa bea, si sa-si inveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si asta vine din mana lui Dumnezeu.
Cine, in adevar, poate sa manance si sa se bucure fara El? [...]
Moarte isi are vremea ei; uciderea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei; plansul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui; aruncarea cu pietre isi are vremea ei; departarea de imbratisari isi are vremea ei; pierderea isi are vremea ei; ruptul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei; uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui [...]
Soarta omului si a dobitocului este aceeasi; aceeasi soarta au amandoi; cum moare unul, asa moare si celalalt, toti au aceeasi suflare, si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc, caci totul este desertaciune.
Toate merg la un loc; toate au fost facute din tarana, si toate se intorc in tarana.
Cine stie daca suflarea omului se suie in sus, si daca suflarea dobitocului se pogoara in jos in pamant?
Asa ca am vazut ca nu este nimic mai bun pentru om decat sa se veseleasca de lucrarile lui: aceasta este partea lui. Caci cine-l va face sa se bucure de ce va fi dupa el?
Dragi semeni si voi, toate dobitoacele, suratele noastre egale si preafericite, mancati, beti si bucurati-va de ceea ce faceti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)