Sambata Mare

Tweet

Zi de meditatie si de durere pentru omenire. Zi de grea asteptare. Mi se rupe sufletul de absenta Lui. In viata mea El e mort de multe zile. Abia astept sa invie, dar oare cand se va intampla asta. Depinde de mine? Depinde de ...?

Astfel, deci, fiindcã Hristos a pãtimit în trup, înarmati-vã si voi cu acelasi fel de gândire. Cãci Cel ce a pãtimit în trup, a sfârsit-o cu pãcatul; pentruca, în vremea care-i mai rãmâne de trãit în trup, sã nu mai trãiascã dupã poftele oamenilor, ci dupã voia lui Dumnezeu. Ajunge, în adevãr, cã în trecut ati fãcut voia Neamurilor, si ati trãit în desfrînãri, în pofte, în betii, în ospete, în chefuri si în slujiri idolesti neîngãduite. De aceea se mirã ei cã nu alergati împreunã cu ei la acelasi potop de desfrâu, si vã batjocoresc. Dar au sã dea socotealã înaintea Celui ce este gata sã judece viii si mortii. Cãci tocmai în vederea aceasta a fost vestitã Evanghelia si celor morþi, ca sã fie judecati ca oameni în trup, dar sã trãiascã dupã Dumnezeu, în duh. Sfârsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti întelepti, deci, si vegheati în vederea rugãciunii. Mai pe sus de toate, sã aveti o dragoste ferbinte unii pentru altii, cãci dragostea acopere o sumedenie de pãcate.

1 Petru 4:1-8

Azi e simplu

Tweet

Dragi crestini, azi ne pregatim cu totii pentru moarte. Impacam si refacem. Ne plecam si ascultam. Vorbim din inima si gandim celest. Ne sfasiem inimile dar ne inaltam duhurile.

Miercurea Mare - Sinaxar

Tweet

În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).

Astazi lipseste talcuirea preotului Teofil Paraian, asa ca o sa incerc sa intru putin in textul din Matei 26:6-13.

Evenimentele au loc cu doua zile inaintea patimilor si mortii lui Isus Cristos. In versetul 2 din acelasi capitol Cristos insusi le aminteste ucenicilor de iminenta mortii Sale fixand-o in timp peste exact doua zile. Pentru noi, credinciosii, se desprind doua tipuri de reactii la asemenea declaratii. Pe de-o parte gasim un fel de atentie ignoranta, daca se poate spune asa, din partea ucenicilor, iar pe de alta parte o atentie implicanta din partea unei femei care il urma si ea pe Isus.

De ce spun ca ucenicii au dat dovada de o atentie ignoranta? Ma regasesc asa de bine in felul asta de a fi ... mi se pare ca traim ca si crestini in felul asta, din pacate. Sper sa nu fim prea multi asa, totusi. Daca stam sa ne gandim putin, noi suntem oamenii care cunoastem pe de rost cam tot ce vrea Dumnezeu de la lumea asta, planul Lui de mantuire, felul Lui de lucru. Intelegem intarzierile Lui, stim ca trebuie sa avem rabdare, sa ne dovedim credinta si dragostea prin fapte, sa ne pregatim pentru finalul vietii aici pe pamant. Suntem atenti pana aici. Dar alegem sa ignoram toate astea cumva. Nu stiu de ce. Poate ca pana la urma nu ne prea pasa, poate ca ne-am saturat sa facem atatea, ca doar avem si noi vietile noastre si atatea lucruri de care trebuie sa ne ingrijim in fiecare zi. Ca, pana la urma, Matei 6:33 e frumos dar cine poate sa il urmeze? Sa fim seriosi ... Mi-e putin frica sa nu fiu inteles gresit. Eu nu spun ca in mod deliberat alegem sa-L ignoram pe Dumnezeu, doar ca in viata de zi cu zi subconstientul nostru decide ca avem lucruri mai bune de facut decat sa asteptam sa se implineasca Cuvantul. Cam asta e ignoranta care cred ca ne caracterizeaza. La nivel ideologic ne identificam cu Cristos. Dar cam atat, la nivel practic ne identificam cu ... noi. La fel e si cu ucenicii din text. Ia uitati-va numai la argumentele lor ...

Partea a doua, cea cu atentia implicanta cred ca e simplu de inteles de acum. E ceea ce poate fi mai dezirabil pentru un crestin: sa-L auda pe Dumnezeu vorbind despre ce are de gand sa faca si sa se puna la dispozitia Lui fara sa astepte o alta invitatie. E disponibilitatea totala, moment de moment, combinata cu atentia maxima la detalii. Femeia din povestire a cautat momentul perfect, dovedind in fata crestinilor si a fariseilor ca Isus este vrednic de crezut.

Intre credincios si persoana in care isi pune acest om increderea trebuie sa existe simbioza. Atentia credinciosului trebuie sa fie implicanta, trebuie sa-l ridice pe om din fotoliu si sa il duca in locurile in care poate face cu adevarat ceea ce Dumnezeu a planuit si a rostit.

Cam atat. Maine sper sa revina fratele preot.

O zi buna!

Martea Mare - Sinaxar

Tweet

În sfânta si marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

Tâlcuire de părintele Teofil Părăian

În Marțea Săptămânii celei Mari am făcut pomenire, tot îndrumați de Sfânta noastră Biserică, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele înțelepte și despre fecioarele neînțelepte. Este o pildă spusă de Domnul Hristos și pe care Sfânta noastră Biserică ne-o pune în fata constiinței în Marțea cea Mare. Și noi, parcurgând Săptămâna Sfintelor Pătimiri, am pomenit marți pilda cu cele zece fecioare și pe cele zece fecioare, luând aminte și prin textele liturgice din ziua respectivă la cele cinci fecioare înțelepte, care au avut untdelemn în candelele lor și care l-au întâmpinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu El în cămara nunții si s-au bucurat de ospãtul mirelui, în timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de întâlnirea cu Mirele pentru că au mers să-și cumpere untdelemn pentru candelele lor. Această pildă, Domnul Hristos ne-o pune în față ca să ne gândim la faptul că trebuie să fim întotdeauna pregătiți prin fapte bune pentru întâmpinarea Mirelui ceresc, să fim alcătuiți prin faptele nostre cele bune ca să putem lua parte la ospățul cel veșnic. Domnul Hristos ne îndeamnă la priveghere, concluzia pildei fiind: privegheați și vă rugați că nu știți când vine Fiul Omului (Mt. 25, 13). Deci, Sfânta noastră Biserică ne învață în fiecare zi de marți din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, ne-a învățat și în aceastã săptămână în ziua de marți, să fim cu luare aminte la noi înșine, la datoriile noastre, să așteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare și cu fapte bune, ca și întru aceasta să se preamărească Tatăl nostru cel din ceruri.

Lunea Mare - Sinaxar

Tweet

În sfânta şi marea Luni facem pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul care s-a uscat din cuvântul Domnului.

Tâlcuire de la părintele Teofil Părăian

Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup şi la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toţi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorinţa lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ţinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el. A fost iubit de părinţii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacov. Fraţii lui l-au vândut în Egipt. A ajuns în Egipt şi asezarea sufletului său a fost probată într-o ispită peste care a trecut. A ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el, care a ţinut să rămână fără de păcat, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, însă a fost găsit drept înţelept şi bun de a conduce Egiptul şi a salvat de la moarte prin înfometare pe concetăţenii săi şi pe conaţionalii săi, pe care după aceea i-a adus în Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl pomeneşte cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.

Tot în această zi de Luni binecuvântată, pomenim şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înţelepţirea credincioşilor, pentru că negăsind smochine într-un smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce şi s-a uscat, iar Sfânta noastră Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicaţie pentru cei credincioşi, atrăgându-le atenţia că suntem toţi chemaţi spre rodire şi că Domnul Hristos aşteaptă ceva de la noi, si noi suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtuţile noastre în loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să ştim că Domnul Hristos răsplăteşte nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteşte şi pedepseşte şi îndărătniciile lor, şi neangajările lor spre bine. Se spune în Sinaxarul de la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu şi-a arătat niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor - să înţelegem în vremea propovăduirii Sale - dar şi-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înţeleagă din aceasta că El are şi putere pedepsitoare, iar credincioşii să se silească să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese şi dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Paşti, în care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet şi ne îndemnăm pe noi înşine să nu dormităm, ci să ne trezim şi să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele nostru vremelnic şi veşnic.