Nu știu de ce, dar aseară și astăzi, facând niște drumuri pe jos, am simțit duhoare cadaverică. Căldură mare și tot ce nu mai are viață se topește înapoi în țărână. Doamne, parcă nu vreau să mor vara ...
Sunt câțiva morti în oraș, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ţi spun;
Pe catafalc, de căldură-n oraș –
Încet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mișcă și ei descompuși,
Cu lutul de căldură asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Și azi, chiar sânul tau e mai lăsat.
Toarnă pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câțiva morți în oraș iubito,
Și-ncet, cadavrele se descompun…
Chiar pentru asta am venit să-ţi spun;
Pe catafalc, de căldură-n oraș –
Încet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mișcă și ei descompuși,
Cu lutul de căldură asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Și azi, chiar sânul tau e mai lăsat.
Toarnă pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câțiva morți în oraș iubito,
Și-ncet, cadavrele se descompun…
P.S. Cred că e singura poezie pe care am încercat s-o învăț cu plăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu