Pentru ca nu stiu ce sa fac cu ea. Nu i-am gasit nici o intrebuintare de cinste pe care sa o si pot duce la bun sfarsit. Pur si simplu nu stiu ce sa fac cu ea. Nu ma slabeste nici un moment, ma provoaca in mod continuu, trage tot ce poate din mine. Cred ca se chinuie tare mult cu mine si totusi, nu-i prea iasa mare lucru.
Nu ati simtit niciodata lucrul asta? N-ati fost in situatia asta, sa traga cineva de voi ca sa va fie bine si voi sa nu miscati un deget ca sa ajungeti la capat? N-ati constientizat niciodata faptul ca cineva vrea sa va fie mult mai bine decat va este acum si, totusi, sa ramaneti reci la asta?
Nu stiu daca sunt bolnav sau pur si simplu prost ... fraier ... opusul oportunistilor si al intreprinzatorilor, un fel de chinez (cei care stau cu capul in jos fata de oamenii normali ... ). Cred ca am renuntat de mult sa mai fac ceva pentru mine. Dar sa nu credeti ca sunt in cale-afara de altruist ... pur si simplu nu mai fac nimic. Vroiam sa spun ca nu mai fac nimic nici macar pentru mine. In halul asta am ajuns.
Exista si o parte buna: nu-mi pasa! Sau imi pasa doar rareori. Presupun ca momentele in care imi pasa sunt cele in care ar trebui sa ma decid sa ma schimb, nu? Tot ce fac eu, in schimb, e sa le fac sa treaca ... cat mai repede.
Oare sta in puterea omului sa iasa din starea asta? Oare chiar poate el sa faca ceva mai mult decat sa aleaga sa se schimbe? Poate el sa faca schimbarea propriu-zisa? Depinde de om sau depinde de Dumnezeu? Cine e omul ca sa faca ce vrea cu viata lui, chiar daca vrea s-o faca frumoasa? Cine sunt eu ca sa decid cand am voie sa ma bucur de viata si cand sa-mi petrec tineretile fericit? De ce sa am eu atata putere de decizie? Doar ca sa stric totul? Stiti ca exista o probabilitate imensa ca sa stricam totul, nu?
Pana la urma, de ce sa te mai chinui?
P.S. Ati auzit de psihologia inversa? :)
2 comentarii:
cred ca uneori in loc sa ma mai exprim, prefer sa tac si sa uit. "mai lasa cu prostiile" imi zic. radeam in sinea mea yilele astea cand am citit ca cei neinltelesi sunt artisittii si sfintii. incercam sa ma pun in pielea lor:)) nu sunt nici unul, ncii altul. oricum,am revenit la litere, la idei, chiar daca nu o sa ma inteleaga multa lume. e ceva de genul "welcome to the club". apropo, am revenit cu o noua indentitate asa ca fa un update:)
http://emma3010.wordpress.com/
cred ca nu te iubesti indeajuns, de aceea vorbesti asa... de fapt, iubirea de sine e un privilegiu de care nu multi beneficiaza. si doar un ignorant ar intelege prin asta... egoism!
Trimiteți un comentariu