Cred că fiecare şi-a trăit momentul de intensitate maximă al tinereţii într-o trupă ... şi într-o vară. Eu îmi aduc aminte de verile din liceu, cu zile petrecute hai-hui şi cu nopţi albe pe străzile orăşelului meu;, enervând gardieni publici şi făcând mişto de roacării noştri cu care ne vedeam a doua zi la şcoală; cu dimineţi înspăimântătoare din cauza iminenţei orelor de matematică, compensate deseori de chiul de grup; cu olimpiade din greşeală şi cu bătăi pe holuri şi prin băi, cu scaldă zi de zi din mai până-n septembrie şi cu porumb şi cartofi prăjiţi pe pietrele de lângă lac; cu prieteni fumători, băutori, curvari, bolnavi, hoţi, mincinoşi, credincioşi, sfinţi, curaţi, exemplari ... importanţi.
Verile şi trupele mele. Câteodată mi se rupe inima după adolescenţă. Dar pe atunci cred că mi se rupea din cauza ei ... aşa că aştept cu nerăbdare să văd daca o să mi se rupă după tinereţea asta ... sau de ea :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu